Unora le place NU Jazz-ul

Reporter: Care este genul pe care îl abordați?

Iancu Jianu: Genul abordat ar fi NU Jazz. Dar sunt tot felul de influențe: puțin electro, puțin ambiental, mergem și pe experimental foarte mult. Încercăm să îmbinăm partea acustică, adică trompeta, cu cea electronică, adică laptop-ul, cu toate samplerele și sintetizatoarele. Mai e și chitara electrică. Mergem mult pe improvizație, pe feeling-ul de moment pe care ți-l dă piesa. Ideea e că noi îmbinăm mai multe genuri și încercăm să dăm naștere la ceva nou. Încercăm să renaștem aceste genuri, să nu batem aceleași lucruri clasice. În Timișoara sigur nu mai e cineva care să facă așa ceva. De ce? Pentru că există o frică de a face ceva nou. Fie se merge pe cover-uri, care au priză la public, fie pe lucruri sigure. Trebuie puțin să ridicăm ștacheta, să dăm oamenilor ceva nou.

Rep: Ce te-a determinat să demarezi acest proiect?

I.J.: Pot să spun că am pornit de la NU Jazz-ul norvegian. E genul care m-a purtat în altă lume, a fost ceva nou și pentru mine. De atunci, am început să experimentez noi sunete, noi teritorii. Asta și încercăm, să ne jucăm cu sunetul, să îl modulăm. Ar mai fi și muzica de film. Înainte de acest proiect, am făcut  câteva coloane sonore. Am făcut coloana pentru un film documentar, despre un sat aflat pe moarte, în urmă cu cinci ani.

Rep: Cum ați ajuns să cântați împreună?

I.J.: Dintr-o joacă. Am văzut că mă potrivesc ca stil cu Robert. Mi s-a părut interesant. De două luni suntem în această formulă. În Docks a fost al treilea concert. Ca îmbinare, am început acest proiect acum trei ani. La început cântam la chitară, dar apoi am trecut la trompetă. De muzică m-am apucat acum vreo 12 ani.

Robert Dohar: Nu pot spune că m-am apucat de muzică. Mi-a plăcut chitara de când eram mic. Prima oară am început să cânt la chitară în grupul de tineret de la biserică. Apoi am luat niște ore, pe care din diverse motive le-am întrerupt. Am mai găsit pe net câteva tutoriale. Serios, pot spune că am intrat în muzică recent, de când cu Iancu. Lui i-am spus că eu cânt la chitară și ne-am spus să exersăm puțin, să vedem ce iese.

Rep: Ce influențe se regăsesc în muzica voastră?

I.J.: Diverse. De exemplu, Robert e mai mult cu partea de rock, iar eu sunt orientat mai mult spre jazz, NU Jazz, spre experimental. Ascult mult jazz norvegian, ei sunt ceva mai interesanți ca gen, poate ceva mai minimaliști, nu se încadrează în jazz-ul standard. Trompetiști care mă influențează  ar fi Nils Petter Molvaer, Arve Henriksen, John Hassel, Miles Davis.

R.D.: Nu pot să spun că mă influențează ceva anume, pentru că eu ascult mai multe genuri de muzică și încerc să iau din fiecare câte ceva. Partea de riff-uri vine de undeva din muzica heavy, dar poate mai slow, nu chiar atât de „supărat”. Ca solo-uri, îmi place cum sună Steve Vai, deși eu nu voi putea face niciodată ca el.

Rep: Ce proiecte de viitor aveți?

I.J.: Vom încerca să explorăm noi teritorii și eventual să găsim un percuționist sau chiar un baterist, dar care să nu vrea neapărat să se încadreze într-un gen. Să aibă o dorință de explorare. Mie îmi place să risc, să nu fie întotdeauna ceva la sigur. Atunci când urci pe scenă și știi exact ce cânți, intervine plafonarea, ești nevoit să te repeți și dispare acel „ceva”.

Rep: Ce înseamnă pentru voi, ca artiști, prezența la festivalul Plai?

I.J.: Majoritatea band-urilor de la Plai sunt artiști consacrați, cunoscuți. Bineînțeles, noi nu vom cânta pe scena mare, ci doar pe cea mică. Dar e foarte importantă pentru noi chestia asta. Se creează acolo o ambianță care ține de artă, de frumos, de cultură. Încercăm să ne aducem aportul prin ceva nou. Ar fi și o șansă să ajungem la un public care rezonează destul de bine la muzica noastră.

Rep: Am înțeles că ați lansat de curând și un album. Ce ne poți spune despre el?

I.J.: A fost lansat în urmă cu două luni, în Scârț Loc Lejer. Am lucrat la el în decursul a aproximativ doi ani. Sunt mai multe piese adunate, din momentul în care am început să merg pe linia asta. „Escargot” (n.r. - numele albumului) desemnează în franceză un melc, o delicatesă în bucătăria lor. Ar fi motivul melcului care își cară casa în spate, și grafic ar fi și motivul spiralei, care poate duce către infinit. La acest concert am cântat piese de pe album, mai puțin 2-3.

Rep: Iancu, ai mai colaborat și cu alți artiști în afară de Robert?

I.J.: Am mai colaborat cu un naist, Mădălin Luca. Noi am avut un proiect început împreună, însă apoi din cauza timpului, el fiind implicat în mai multe proiecte, de jazz, de folclor, nu s-a mai materializat.

Rep: Credeți că ar prinde un asemenea gen la publicul din România?

I.J.: Cred că da. Probabil trebuie să ai și rețeta potrivită de a-l prezenta, trebuie să pui toate ingredientele într-un mod potrivit. Chiar dacă la început pare greu de ascultat, cred că s-ar putea impune, deși recunosc că și eu sunt puțin sceptic în această privință. Am ținut un concert, în care lumea deși a fost entuziasmată,  nu a aplaudat deloc. Poate că lumea încă nu știe cum să reacționeze, e totuși un gen nou.
 

Pentru mai multe informaţii, accesaţi pagina de MySpace a lui Iancu Zeno Jianu.

C.T şi G.T