Tavi Horvath: "Blazzaj ne dă energia să mergem mai departe"

Cum a fost concertul din Arqa?

Concertul a ieşit foarte fain. N-am avut controlul publicului, pentru că nu vedeam decât primele cinci rânduri, dar am văzut că în spate lumea dansa, iar asta m-a bucurat foarte mult. Până la urmă noi facem funk, iar scopul nostru principal e să mişcăm lumea, să le dăm "kick", cum se spune.

Te aşteptai să aveţi parte de un public mai numeros?

Nu-mi fac niciodată aşteptări în ceea ce priveşte numărul oamenilor înainte de concert. Pentru mine e ok şi dacă vin 10 oameni. Important e ca ei să fie acolo cu noi şi să simtă ce le transmitem.

E primul vostru concert în Arqa. Cum ţi s-a părut locaţia?

E prima oară când cântăm aici. Locaţia e foarte bună. Problema e că sunt foarte multe mese şi lumea nu s-a putut mişca în voie.

Ce-şi propune Blazzaj pentru 2012?

Nu ne propunem nimic, noi tot timpul am fost aşa. Tocmai de aceea existăm în continuare, că lăsăm flow-ul să ne ducă acolo unde trebuie. Blazzaj e totuşi un proiect. Fiecare dintre noi avem alte proiecte, alte formaţii cu care colaborăm, iar când ne întâlnim suntem bucuroşi să cântăm unii cu ceilalţi, iar asta ne dă energie să mergem mai departe.

Totuşi, fanii voştri aşteaptă de multă vreme un nou album...

Am încercat tot felul de variante, iar concluzia e că dacă ne impunem termene, nu mai merge treaba aşa cum trebuie şi totul se opreşte. Avem 15 piese pe care am început să le tragem în studio. Chiar discutam zilele astea că în momentul în care vom termina o piesă, îi vom da drumul pe net. Eventual la sfârşit le putem strânge şi să facem un album pentru colecţionari.

Spune-ne câte ceva despre genul pe care îl abordaţi.

Noi cântăm funk, chiar nu funk. E destul de greu de explicat. Blazzaj e ceea ce se întâmplă la confluenţa stilurilor pe care le agreem. O piesă e mai rock, alta mai funk, alta e baladă.

Tu eşti solist şi la Implant pentru Refuz, unde abordaţi un gen cu totul diferit. Cum ai ajuns la funk şi jazz?

Eu am intrat în formaţie efectiv din greşeală. Am mers la Casa Studenţilor, unde aveam repetiţie cu Implant pentru Refuz. Pe vremea aia nu existau atâtea celulare, n-am vorbit înainte cu colegii, iar eu greşisem ziua. Atunci repeta acolo o trupă  numită "FunkinLeFree", care cânta instrumental, Nu jazz şi funk. Basistul lor, Florin Barbu, tot trăgea de mine să cânt cu ei, dar eu nu prea voiam jazz. În ziua respectivă, ascultându-i, mi-au venit şi nişte idei pe piesele lor. Aşa s-au născut piese ca "Doina" sau "CFR-ul ne-a nimicit".

Spuneai că Blazzaj e doar un proiect, dar totuşi voi aţi reuşit să atrageţi un număr considerabil de fani. Te surprinde acest lucru?

Avem peste tot prin ţară fani, care ştiu că Blazzaj înseamnă altceva. Chiar a ajuns un curent. Am fost o dată la Bucureşti şi am văzut nişte afişe ce anunţau concertele altor trupe. M-a surprins că după numele trupei respective scria, în paranteză, "Gen Blazzaj".

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

În zona asta mă inspiră Stevie Wonder, Jamiroquai, Steve Clark, dar şi Phunk-A-Delic, Bootsy Collins, Parliament. Ei sunt adevăraţii genului.

Gabriel Toth