OPINIE: Şi poliţia greşeşte, partea a II-a

Era vorba de o maşină a Poliţiei din Timişoara ce a parcat  în data de 19.05.2011, în jurul orei 11:15, pe locul rezervat mijloacelor de transport în comun în zona Punctelor Cardinale şi acolo a stat vreme de câteva ore.

Deşi la doar câţiva metri în spate se vedeau clar semnele de „parcarea interzisă” şi „cu excepţia R.A.T.T”, poliţistul care conducea maşina cu numărul: MAI 30363 a considerat că lui nu i se aplică regula de „staţionare interzisă”.

Am pus mâna pe telefon şi am sunat purtătorul de cuvânt al Poliţiei pentru a obţine o declaraţie oficială legată de acest fapt. După câteva ore am fost anunţată că, pentru a obţine acest lucru trebuie să depun o cerere în baza Legii 544, legea care îmi permite să accesez informaţii de interes public.

Zis şi făcut. Am aşteptat o săptămână, răspunsul a venit şi suna cam aşa: „C ă t r e  redacţia ,,NEWSTIMIŞOARA ": Urmare a solicitării dumneavoastră din 27.05.2011, referitoare la o autospecială a poliţiei parcată neregulamentar în zona Parcului de pe lângă Judecătoria Timişoara -  Punctele Cardinale, în data de 19.05.2011, vă comunicăm faptul că s-a demarat o anchetă în urma căreia a fost luată măsura sancţionării disciplinare  a conducătorului autospecialei, în baza prevederilor  Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400 din  29.10.2004,  privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.”.

Trebuie să recunosc că răspunsul nu mă mulţumeşte. Este ambiguu, scris cu o limbă de lemn şi din toată declaraţia îmi sar în ochi cuvintele „anchetă”, „sancţionare disciplinară” şi „conducătorul autospecialei”.

De ce sunt nemulţumită? Pentru că nu ştiu ce înseamnă mai exact „sancţionare disciplinară”. Adică poliţistul a fost chemat în faţa colegilor de la secţie şi i s-a ţinut o lecţie de dirigenţie? A luat două rigle la palmă? Sau orice îmi trece prin minte când citesc acest lucru?

Şi mă mai nemulţumeşte şi faptul că s-a omis sau poate s-a ascuns numele agentului de poliţie. Opinia publică doreşte să se cunoască numele agentului care a fost imprudent pentru a-l trece pe panoul ruşinii.

Aşa cum spuneam anterior, există şi poliţişti cu o conduită ireproşabilă, însă sistemul are  „uscăciunile” lui, care comit greşeli prea flagrante pentru a fi acoperite, iar cei mai mulţi sunt scoşi basma curată sau primesc pedepse modice sau doar pe hârtie.

Domnilor poliţişti, îmi permit să va dau un sfat: nu vă mai acoperiţi colegii, chiar dacă aceştia au săvârşit ilegalităţi „mărunte” în opinia dumneavoastră, pentru că azi se întâmplă să staţioneze nepermis, iar mâine se vor urca beţi la volan, din moment ce există precedente.

De încheiere, vreau să spun că al treilea lucru care mă nemulţumeşte este „statul în stat” pe care şi l-au construit poliţiştii. Nu de puţine ori mi s-a oferit şansa să văd poliţişti şi maşinile lor care au lipite pe parbriz sau mai rău, pe numărul de înmatriculare, stikerul sau insigna cu înscrierile IPA (International Police Association, în traducere Asociaţia Internaţională a Poliţiştilor) care au tratament preferenţial în trafic, la frontiere sau peste tot pe unde îşi flutură insigna albastră.

Însă cel mai urât lucru este faptul că aceste stikere au ajuns să fie folosite şi de „protejaţii” poliţiştilor: nevasta, cumnatul, amanta, vecinul de la 3 sau dentistul.
 

C.T