Ioan Băla: „Gradul de supraaglomerare va creşte, implicit şi numărul agresiunilor din penitenciare”

 - Ce probleme a adus anul 2011 pentru sistemul penitenciar?

- S-au asumat riscuri suplimentare de securitate prin intensificarea luptei anticorupţie. A crescut numărul de grupări de crimă organizată din sistemul penitenciar. Aspecte care alături de revenirea celor 11.500 de români aflaţi în penitenciarele din Europa, vor creşte gradul de supraaglomerare, implicit a agresiunilor persoanelor lipsite de libertate.

- Ce priorităţi aveţi pentru noul an?

- Căutarea de soluţii pentru modernizarea spaţiilor existente acum în administrarea penitenciarelor este o preocupare destul de importantă. Soluţionarea problemei administrative pentru copiii şi tinerii aflaţi în sistemul penitenciar este o prioritate a anului 2012. Alături de generarea unui concept de politică publică pentru un parteneriat public privat în care implicarea resurselor private pentru dezvoltarea infrastructurii poate fi o modalitate pe care statul român să o aibă la îndemână. Modernizarea spaţiilor nu ţine de crearea unui confort maximal, nivelul de dotare şi amenajare a acestui spaţiu e doar unul funcţional ce nu depăşeşte limitele normalităţii dar care nu poate fi acceptat nici sub standardele internaţionale pe care România le-a acceptat în momentul aderării la UE.

- Din raportul Penitenciarului Timişoara reiese problema personalului, ce se poate face în acest sens?

- Nu putem face mare lucru, întrucât există o ordonanţă de guvern valabilă şi în acest an, care ne interzice să încadrăm personal din surse externe. Sistemul penitenciar este într-un proces de evaluare a ştatelor de funcţiuni care să permită în următorii ani o acoperire cât mai echilibrată cu personal, deoarece nu există un echilibru, între numărul de angajaţi, numărul de posturi prevăzute, complexitatea misiunilor, gradul de pericol social al celor aflaţi în penitenciar şi numărul celor folosiţi la muncă în mod constant. Acum putem încadra doar 50% din posturile rămase libere. Avem şi unităţi care au şi minus 30-35% din personalul necesar.
Faptul că Penitenciarul Timişoara şi-a păstrat locul întâi la muncă şi prestări servicii, şi are numeroasele instanţe pe care le deserveşte, cred că sunt peste 40 de parchete, indiscutabil generează o nevoie suplimentară de personal.

- Aţi vorbit de întoarcerea deţinuţilor români de afară, în ce stadiu este acest proces?
- Începând cu 6 decembrie decizia cadru a Consiliului Europei a intrat în vigoare şi este un proces eşalonat deoarece repatrierea nu se face en-gros cu tot acest efectiv, ci se respectă procedura standard de extrădare.

- Vom avea probleme cu numărul acesta mare de deţinuţi?

- Indiscutabil creşterea numărului de deţinuţi în unităţile din sistem este un fenomen constant, anul 2011 ne-a adus circa 3,000 de deţinuţi în plus, iar remisia celor care au săvârşit infracţiuni în UE, va mări numărul celor aflaţi în detenţie. Din păcate noul Cod Penal şi Codul de Procedură Penală care ar fi relaxat puţin şi durata pedepselor şi o scădere eşalonată treptată a celor aflaţi în detenţie nu a intrat încă în vigoare. Sperăm că cel puţin la nivelul Ministerului de Justiţie s-a convenit ca această acţiune să se desfăşoare în cursul anului 2013, aşa că modalităţile care ne rămân la îndemână sunt de amenajare a spaţiilor pe care le avem acum, de generare a unor practici unitare. Există alte variante, precum arestul la domiciliu, cel cu brăţară electronică, sistemul britanic are o modalitate de avertizare a cetăţeanului de exemplu, cu câteva weekenduri petrecute după gratii.

„În penitenciar se întâmplă naşteri, decese, căsătorii şi divorţuri, precum în societate”

- Cunoaşteţi cazul lui Carmen Bejan, la începutul săptămânii a făcut o solicitare la Tribunalul Arad privind întreruperea pedepsei pe motiv că e însărcinată, ar putea fi acceptată această cerere?

- Nu pot să comentez speţa nominalizată, există mijloace legale prin care orice persoană, chiar şi cea care rămâne însărcinată îşi poate continua detenţia. Instanţa poate să nu dispună punerea ei în libertate, deoarece există proceduri legale, atât de menţinerea sarcinii, de controale medicale, de naştere, de creşterea copilului până la un an şi de încredinţare familiei sau unei instituţii de protecţie socială. Cererea ei este legală nu înseamnă că trebuie să fie şi acceptată. E o chestiune oarecum firească, într-un penitenciar se întâmplă şi decese şi naşteri, căsătorii şi divorţuri. Practic ce se întâmplă în societate se regăseşte şi într-un stabiliment de acest gen.

- Avocata acesteia a invocat lipsa medicamentelor la penitenciarul din Arad, e reală această problemă?

- Pentru asigurarea asistenţei medicale, este asigurat standardul necesar. Există facilităţi pentru orice fel de nevoie, la fel ca în viaţa „de afară”. Avem acces la spitale specializate şi la medicamentele necesare oricărei afecţiuni.

- Avem în Timişoara probleme cu deţinuţi care consumă droguri?

-Din păcate da, consumatorii încearcă să-şi continue obiceiurile şi în detenţie. Există un program Detox, dar aceştia trebuie să accepte tratamentul, nu se poate cu forţa.

- Reuşesc cei care revin în societate, să se şi integreze?

- Responsabilităţile instituţionale se opresc din păcate la poartă, îi şcolarizăm, îi calificăm, descoperă chiar vocaţii artistice, tehnice. Unii dintre ei nu au însă un punct de sprijin în comunitate, un loc de muncă, când le e foame, când îngheaţă, vor acţiona. Există o soluţie, e o instituţie unde putem să-i trimitem să stea şi să muncească, avem câteva experienţe şi ne inspirăm de afară. M-aş bucura să nu-i revăd pe niciunul dintre cei care ies, dar sunt unii cu care mă reîntâlnesc cu plăcere, reuşesc să-şi facă loc în societate, au o familie şi un job bun.

Cornel Biholari