Fetele din Timișoara. Adriana Ghilea – handbalistă la sala Olimpia

„Handbalistă la sala Olimpia”. Aceasta este descrierea care apare pe profilul ei de pe net. Adriana este o jucătoare care intră cu foarte multă determinare în teren și încearcă sa dea totul pentru victorie. „Îmi place să câștig tot timpul. Sunt puternică”, sunt cuvintele cu care se descrie invitata noastră. Alexandra Cobzariu (Nemty), prietena ei cea mai bună și coechipieră încă de pe vremea junioratului, spune despre Adriana că este „mereu învingătoare, optimistă și sociabilă”.

 

 

Conducătoarea de joc de la Universitatea a intrat în lumea sportului practicând scrima și fotbalul. „Am făcut fotbal, dar am plecat la tatăl meu și m-am lăsat. Am făcut și scrimă, dar eram prea mică”, își amintește invitata noastră. 

 

 

În clasa a 7-a, profesorii au simțit că e talentată și au trimis-o la handbal. „M-au trimis profesorii din generală pentru că au văzut că am talent”. Despre perioada în care a fost junioară, Adriana își amintește cu plăcere și spune că „aș vrea să dau timpul înapoi, dacă aș putea, să mai trec prin anii ăia, dar să am mintea de acum”.

 

 

În clasa a zecea a început handbalul la nivel de club. Profesorul Puta a chemat-o la echipa Universității și a luat-o în cantonament. În prima parte a carierei sale la club nu a jucat prea multe minute dar, cu timpul, antrenorii au început să-i acorde din ce în ce mai multă încredere și să o bage tot mai des în teren. „M-a chemat domnul Puta. Am terminat a 10-a și m-a chemat în cantonament, în anul 2008. La început nu prea prindeam să joc. Nu aveau încredere, eram prea mică. Încet, încet, au început să aibă încredere. Am început să prind tot mai mult lotul”. 

 

 

La ora actuală, Adriana Ghilea este una din componentele de bază ale Universității, fiind deja o jucătoare cu experiență. Vrea să-și ajute colegele mai tinere să se integreze cât mai bine în echipă și încearcă să le încurajeze să prindă curaj. „Așa am fost și eu o dată, să mă împingă altele de la spate”.

 

 

Conducătoarea de joc de la Universitatea are un șut puternic și joacă tot timpul cu foarte multă determinare, chiar dacă e vorba de un meci de campionat sau un amical. Deși este una din marcatoarele constante ale echipei sale, încearcă să-și pună în valoare coechipierele, preferând jocul colectiv, celui individual.

 

 

Timișoreanca de 20 de ani este studentă în anul doi la Facultatea de Educație Fizică și Sport. În cadrul facultății a avut ocazia să joace și volei, un alt sport care îi place. Dacă nu ar fi făcut handbal, i-ar fi plăcut să facă înot. „Îmi place înotul, l-aș practica. Și voleiul îmi place, fac la facultate”. 

 

 

Jucătorii ei preferați sunt Luc Abalo, Bertrand Gille și Ivano Balic, iar clubul preferat este Hamburg. I-ar plăcea să joace la orice echipă din liga întâi, iar din străinătate, îi place Viborgul pentru că „sunt tot timpul unite și câștigă trofee”.

 

 

O zi obișnuită aduce cursuri și antrenament, pentru Adriana, dar își face timp liber pe care să-l petreacă cu prietenele. „Mă trezesc dimineață la 8 și merg la facultate. Dacă am timp, mănânc ceva înainte de antrenament, dacă nu, iau repede ceva pe drum. După antrenament, mă duc la școală, dacă am ore. Îmi petrec timpul liber cu Nemty. Îmi place să mă plimb cu prietenele mele, să ne uităm la filme. Cu ele mă simt cel mai bine. Tot timpul râdem, glumim. Când sunt tristă, mă ajută să trec peste”.

 

 

Adriana este o mare fană a handbalului și se duce la meciuri de fiecare dată când are ocazia, indiferent de vârstă. „Îmi place să merg la orice meci de handbal, oricât de mici ar fi. Când merg la colegele mele mai mici, îmi place să le ajut”.

 

 

Nu îi plac oamenii care uită de unde au plecat. „Îmi place ca cineva care ajunge sus să nu uite niciodată de unde a plecat. Să nu fie îngâmfat și să nu uite de noțiunea de fair-play, sau măcar să o aibă bine întipărită în minte”. 

 

 

Adriana ne-a povestit o întâmplare din cariera ei de elevă, la liceu. „Eram la ora de mate. Colegii mei omorau muștele cu mătura și le puneau la profă în geantă, plus o albină vie. A doua zi a venit profa cu directorul la noi la oră, dar a râs și directorul”.

 

 

Pe vremea junioratului, antrenorul a scos-o din teren, la un meci important, pentru că a început să râdă cu o colegă și nu s-au mai concentrat la meci. „Eram la junioare 1, când ne antrena Ghiulai Lucian. Eram în teren cu o colegă. Cântam și nu ne puteam concentra la meci. Am început să râdem. Era un meci important dar ne-a scos domnul profesor afară și n-am mai jucat”.

 

 

Pentru viitor, Adriana își dorește o carieră la o echipă din străinătate și să fie alături de familia ei. „Îmi doresc să-mi fac o carieră în handbal, la o echipă din străinătate și să vină și prietena mea cu mine. Să fiu aproape de părinții mei și de frățiorul meu mai mic”, a încheiat Adriana.