Stiati ca lalelele erau un hobby al celor bogati?

Obsesia olandezilor pentru lalele a apărut destul de recent în istorie. Istoricii  au reuşit să stabilească, că lalelele au apărut pentru prima dată, acum sute de mii de ani într-o zonă coridor care se întindea de-a lungul paralelei de 40 de grade latitudine, între nordul Chinei şi sudul Europei. 

Lalelele sunt flori remarcabile care par să aibă puterea de a captiva inimi, dar şi de a le  distruge. Deşi obsesia olandezilor pentru lalele este foarte cunoscută, lalelele au avut perioade în care "au fost la putere" şi în alte ţări. Prima dată, acest lucru s-a întâmplat în Turcia, în anii 1500, perioada în care exista Imperiul Otoman, condus de sultanul Suleiman I (1494-1566).

Lalelele au devenit flori foarte cultivate şi îngrijite pentru că îi plăceau foarte mult sultanului şi anturajului său. În timpul domniei turcului Ahmed al III-lea (1703-1730), se crede că laleaua a fost ridicat la rangul de simbol al bogăţiei şi prestigiului, iar perioada respectivă s-a numit "Era Lalelelor". De asemenea, denumirea florii vine dintr-un cuvânt turcesc care înseamnă turban. 

Turcii aveau legi stricte în ceea ce privea cultivarea şi vânzarea lalelelor. De exemplu: în timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea, era interzisă cumpărarea sau vinderea lalelelor în afară capitalei Turciei - o crimă pedepsită prin exil (considerată pe timpul acela o pedeapsă blândă în comparaţie cu tortura). Se spune deseori că, în acele timpuri, laleaua era considerată a fi mai valoroasă decât viaţa. 

La începutul anilor 1700, turcii au organizat ceea ce a fost primul Festival al Lalelelor, care se ţinea noaptea, la lumina lunii pline. 

În ce-a de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, vestea despre această floare extraordinară a atins Europa, iar la un moment dat, câteva seminţe de lalele i-au fost expediate prefectului Clusius, care îngrijea Grădinile Medicinale Regale din Praga. Acesta a fost momentul care a marcat sosirea lalelei în Europa.

Câţiva ani mai târziu, în 1593, Clusius a fugit în Olanda, cerând azil pe motive religioase şi devenind curatorul Grădinii Botanice din Leiden. 

Lalelele au fost iniţial o curiozitate şi un hobby pentru oamenii foarte bogaţi. Fascinaţia pentru lalele, mutaţiile sale şi misterul nemăsurat le-au dat acestor flori o valoare din ce în ce mai mare.

Speculaţiile pe seama bulbilor de lalele au început să apară imediat, cum clasa mijlocie şi de sus a populaţiei le vedeau că pe un simbol ultim al bogăţiei şi prosperităţii. Pe lângă coliviile cu păsări exotice şi fântânile decorative, în grădinile membrilor familiilor regale, episcopilor şi a membrilor aristocraţiei se găseau întotdeauna şi lalele. De multe ori, prin grădină erau aşezate oglinzi care dădeau iluzia unui număr şi mai mare de lalele - motiv de mândrie, pentru că însemna că proprietarul are foarte mulţi bani.

Nu a durat mult până majoritatea olandezilor au devenit cu adevărat obsedaţi de aceste flori. În perioada dintre 1634 şi 1637, preţurile bulbilor de lalea au crescut uimitor de mult, pentru că "febra" lalelelor s-a răspândit şi mai mult. Atât de absurdă devenise situaţia, că la apogeul ei, un singur bulb să valoreze cât o casă sau o proprietate situată în cea mai bună zona din Amsterdam (echivalentul salariului unui zidar pe 15 ani).

Inevitabila scădere a preţului lalelelor a avut loc în 1637, când un grup de vânzători nu a putut să obţină sumele de bani pe care le doreau pentru vânzarea unor bulbi - a fost momentul în care parcă toată lumea şi-a dat seama de situaţie. Mulţi şi-au pierdut toată averea pe care o aveau, iar acest sfârşit tragic pentru ei i-a făcut să nu mai poată suferi floarea niciodată. 

În următoarele decade, interesul pentru lalea a variat, olandezii rămânând singurii care şi-au păstrat "devotamentul" pentru aceste flori (astăzi, exportul de lalele olandeze atinge 1,2 bilioane de bulbi, anual). De aceea laleaua este atât de legată de Olanda. Imigranţii olandezi sunt în mare parte răspunzători de răspândirea popularităţii lalelei în toate colţurile lumii.