Cazarma Ardeleana

Prinţul Eugen de Savoya l-a numit  oficial pe Contele Mercy în Banatul Timişan în postul de Guvernator militar şi civil, decizia de numire a fost dată la 1 noiembrie 1716.

Guvernatorul Mercy numit „un om de aur pentru oraşul Timişoara” a pregătit planul de sistematizare al oraşului în cele mai mici amănunte şi înainte de a pleca au început activităţile de reorganizare ale oraşului, distrus de turci în perioada ocupaţiei. 

Încă în timpul iernii au început să aducă din păduri lemnăria necesară pentru noile construcţii ce vor urma a fi ridicate în Timişoara. Totodată au început şi mulţi cărămidari să lucreze şi au fost aduşi alţi meseriaşi care au fost organizaţi de judecătorul oraşului Blum Florian. 

La Timişoara au sosit meşteri zidari, dulgheri, fierari, tâmplari în special din judeţele austriece. Administraţia a pus în funcţiune toate forţele de muncă din Timişoara şi din Banat. Înainte de începerea construcţiilor la noua cetate, în anul 1718, a început în Piaţa Balazs (Piaţa Balazs a fost în faţa magazinului Bega) construcţia Palatului de reşedinţă a Guvernatorului Mercy, mai târziu a devenit reşedinţa episcopilor şi ulterior a devenit edificiul parchetului (colţul străzii Proclamaţia de la Timişoara cu strada Popa Şapcă/Martin Luther).

În anul 1719 Contele Mercy începe construcţia Cazărmii Ardeleana care avea o lungime de 483 metri fiind clădirea cea mai lungă din Europa epocii respective.În forma  de zig zag, în imensa curte unde trecea canalul Bega, era şi Portul Timişoarei până în secolul XVIII-lea. Denumirea a luat-o de la Poarta ardeleana, vecina sa. Mai târziu s-a numit cazarma Transilvaniei. Poarta principală avea un turn de strajă, înalt, frumos şi falnic, care se folosea ca observator .Din Turnul de Observaţie se putea vedea toată Timişoara şi peste zidirurile ei.